Teorii și studii despre salturile în dezvoltarea copiilor

Copiii de toate vârstele pot avea un comportament destul de derutant. Descoperirea unor principii de bază ale dezvoltării ne poate ajuta să înțelegem un pic mai bine ceea ce experimentează bebelușii și copiii, și, poate chiar să ne elibereze de o parte din vina pe care o simțim ca părinți.

Primul lucru reconfortant pe care trebuie să-l știți este că teoreticienii dezvoltării sunt de părere că toți copiii intră și ies din cicluri de perioade de calm relativ și perioade de haos relativ (echilibru și dezechilibru), iar dezvoltarea de la bebeluș la adult nu este un traseu lin de progresie ci mai degrabă seamănă cu un drum de munte plin de curbe periculoase. Doar rareori vedem linii drepte de progresie în dezvoltare. Mai degrabă, dezvoltarea este alcătuită din câștiguri și pierderi, progresie și regresie, salturi cognitive și puseuri de creștere.

În continuare voi descrie câteva dintre cele mai importante și cunoscute studii, teorii si cercetări despre dezvoltarea copiilor și salturile cognitive.

Sumar
Wonder Weeks si alte cercetări și teorii similare – despre dezvoltarea copiilor in primele 17 luni de viață în salturi mentale și săptămâni minune
Punctele de cotitură (salturi și perioade de regresie previzibile) descrise de pediatrul american Dr. Terry Brazelton
Teoria Gesell si teoriile cercetătorilor de la Institutul Gesell – Creșterea copiilor – un pas înainte, doi pași înapoi. Echilibru și Dezechilibru
Alte teorii despre dezvoltarea copiilor
—- Amber Domoradzki – Comportamentul “nepotrivit” este inevitabil / comportamentul “neadecvat” este gestionabil /Comportamentul “greșit” reprezinta dezvoltare
—- Alana Robinson- Limbic Leap

# Teoria Gesell si teoriile cercetătorilor de la Institutul Gesell – Creșterea copiilor – un pas înainte, doi pași înapoi. Echilibru și Dezechilibru

La începutul secolului al XX-lea, Dr. Gesell a observat și documentat modele în felul în care se dezvoltă copiii, arătând că toți copiii trec prin secvențe similare și previzibile, deși fiecare copil trece prin aceste secvențe în ritmul sau viteza proprie. Continuând cercetările sale, specialiștii de la Institutul Gesell de Dezvoltare a Copilului au descris un model în dezvoltarea copilului care sustine că acesta trece printr-o perioadă de cicluri de echilibru și dezechilibru (sau “cicluri de pace și haos”) în șase etape diferite, de la vârsta de sugar până la vârsta de 16 ani. Așa-numitele momente haotice sunt etapele de dezvoltare în care creierul copiilor face salturi substanțiale pe măsură ce preia mai multe informații din mediul înconjurător și se adaptează. Dezechilibrul pornește de la ciclurile săptămânale în copilărie și se extinde la perioade lunare și apoi la intervale anuale de salturi de dezvoltare care merg până la adolescența copilului. (8)

“La începutul copilăriei, schimbările proeminente sunt foarte rapide și se manifestă clar la intervale săptămânale. Pe măsură ce creșterea progresează, aceste schimbări sunt mai clare la intervale de două săptămâni”, scrie psihologul și profesoara de artă Susan Laing pe Conscious Creative Courageous Living with Children. (9)

# Alte teorii și cercetări despre puseuri de creștere, salturi cognitive, perioade de regresie

• Dr. Edward Tronick, recunoscut la nivel internațional ca fiind unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniul dezvoltării copilului, a emis ipoteza că aceste perioade de agitație indică trecerea la o nouă fază în dezvoltare (12).
• Specialiști care și-au petrecut cariera studiind sugarii (Brazelton (13), Tronick (14)) au observat că înainte și în timpul salturilor de dezvoltare bebelușii sunt mai agitați, mai pretențioși și mai “lipicioși”, necesitând mai mult contact uman. De asemenea, este chiar mai probabil ca aceștia să se îmbolnăvească și să experimenteze anxietatea de separare în aceste perioade.
• Atunci când creierul exersează aceste noi abilități, el se schimbă fizic. Noi conexiuni între fibrele cerebrale cresc, se întăresc sau sunt eliminate. (15)
• Alte cercetări au arătat că schimbările comportamentale pe care le observăm în calitate de părinți și dezvoltarea de noi abilități sunt corelate cu schimbările efective din creier. Momentele în care s-ar putea observa cele mai mari tranziții sunt la 2-3 luni, 7-12 luni, 12-24 luni, 4-8 ani și pubertate (16)
• Există mai multe studii care arată o relație între hormonii de creștere și somn (17, 18, 19). Așadar, schimbările și salturile mari de dezvoltare sunt legate de schimbările în somn.
• Cum spuneam anterior, teoreticienii dezvoltării cred că toți copiii trec prin perioade de calm relativ (echilibru) și perioade de haos relativ (dezechilibru). Există unele dovezi în favoarea acestei teorii. De exemplu, puseurile de creștere sunt legate de suprimarea imunitară (și de febră) (20) și de regresia somnului (21), ambele semne de dezechilibru în organism.
• Debutul mersului în patru labe este, de asemenea, legat de întreruperea temporară a somnului (21). Pe lângă faptul că se târăsc, sugarii sunt mai conștienți dacă părintele este sau nu în apropiere. Mulți părinți spun că atunci când copilul lor începe să stea în picioare sau să se târască pentru prima dată, îl găsesc în picioare în pătuț. Este ca și cum abilitatea este atât de nouă încât nu o pot controla, iar creierul le spune să o exerseze chiar și atunci când dorm. Un studiu a constatat că atunci când bebelușii învață să se ridice singuri în picioare au parte de un somn întrerupt (22).
• Dezvoltarea nu se produce de la sine. Ea este profund afectată de moștenirea genetică și de mediu. Noi, în calitate de părinți, suntem o parte imensă din mediul copiilor noștri. În repetate rânduri, cercetările au arătat că, copiii cu părinți sensibili (mai receptivi/disponibili) au rezultate mai bune în ceea ce privește dezvoltarea pe termen lung (23). Modul în care părinții gestionează aceste perioade de instabilitate este foarte important. Copiii sunt vulnerabili în timpul acestor perioade de instabilitate – sistemele lor sunt dezorganizate și sistemul lor imunitar este slăbit. Modul în care răspundem poate modela felul în care copiii noștri vor fi capabili să gestioneze perioadele de stres în viitor (24), (25).

Comportamentul “nepotrivit” este inevitabil / comportamentul “neadecvat” este gestionabil /Comportamentul “greșit” reprezinta dezvoltare

Autoarea Amber Domoradzki a documentat (26) ciclurile de dezvoltare prin care trec copiii (pe care le-a denumit generic repere “milestones”), analizând si descriind perioadele în care aceștia regresează în funcție de vârstă și manifestă diverse comportamente “neadecvate” pentru ca apoi să aibă o explozie de noi abilități, de la 18 luni, în perioada de toddler și până la 10 ani. Cercetarea a plecat de la propriile observații despre dezvoltarea copiilor săi, încorporând în timp (începând din 2015 si până în prezent) feedback-ul altor mame și informațiile colectate dintr-o comunitate online despre ciclurile de dezvoltare ale copiilor în funcție de vârstă.

Saltul Limbic

O altă teorie este cea a Alanei Robinson (27), specialist în dezvoltarea copiilor cu nevoi speciale, care vorbește despre Limbic Leap (Salt Limbic) pentru a descrie perioada de tranziție prin care trec copiii în jurul vârstei de patru ani, datorită dezvoltării sistemului limbic al creierului.

Sistemul limbic, cunoscut și sub denumirea de cortex paleomamifer este format din totalitate structurilor cerebrale situate in regiunea mediana si profunda a creierului (amigdala, hipocampul, talamusul și hipotalamusul, girusul cingulat și ganglionii bazali) și joacă un rol major in memorie si emotii, precum si in elaborarea comportamentelor.

Când vorbim despre Limbic Leap, o expresie inventată de Anana , ne referim în principal la amigdala. Aceasta este partea creierului care preia controlul atunci când am putea fi în pericol pentru a declanșa răspunsul de tip “luptă sau fugi”. Vă puteți gândi la ea ca fiind sistemul de securitate încorporat al creierului. Conform observațiilor Alanei Robinson, dacă studiați diagramele creierului la copiii în creștere, veți vedea că există o perioadă rapidă de creștere în amigdala, chiar în jurul vârstei de patru ani. În această zonă a creierului se desfășoară o activitate foarte intensă în acest moment și, pentru o perioadă, semnalele electrice din creier sunt într-un fel de “derapaj”. În esență, creierul copilului de patru ani declanșează răspunsul de luptă sau de fugă pentru tot felul de lucruri care de fapt nu sunt amenințări reale. La fel ca un sistem de alarmă de acasă care nu a fost configurat corespunzător și care se declanșează de fiecare dată când cade o frunză pe gazon, copilul este în alertă maximă, iar “alarma” lui se declanșează la cel mai mic lucru. Asta se traduce în comportamentul copilului printr-o perioadă dificilă, provocatoare și de cele mai multe ori epuizantă atât pentru copil cât și pentru părinte. În funcție de copil, Limbic Leap™ poate dura de la câteva luni până la un an întreg, sau chiar mai mult.

# În loc de concluzie

Toți copiii trec prin aceste etape de dezvoltare ca indivizi, în propriul ritm și mod.

• Anumiți copii sunt mai liniștiți și chiar și perioadele lor de dezechilibru vor fi mai degrabă ușoare.
• Alți copii sunt mai intenși și chiar și etapele de echilibru pot fi o luptă.
• De asemenea, nu toate perioadele de dezechilibru sunt la fel de intense și chiar pot trece neobservate (mai ales în cazul copiilor mai liniștiți din fire).