În literatura de specialitate există o multime de teorii si clasificări ale jocului. Printre cele mai cunoscute / discutate în mod obișnuit în dezvoltarea copilului sunt: teoria lui Jean Piaget privind dezvoltarea cognitivă și teoria etapelor sociale ale jocului a lui Mildred Parten Newhall (cunoscută sub numele de „Etapele de joc ale lui Parten”)

Sumar:

Teoria lui Jean Piaget privind dezvoltarea cognitivă
Etapele de joc ale lui Parten

  1. Joc liber sau „fără ocupație”
  2. Joc independent “solitar”
  3. Joc de tip spectator / de vizionare
  4. Joc paralel
  5. Joc asociativ
  6. Jocul de cooperare

#Teoria lui Jean Piaget privind dezvoltarea cognitivă

Investigând legătura dintre evoluția jocului și dezvoltarea gândirii, psihologul elvețian J. Piaget a observat că nivelul de dezvoltare cognitivă a copiilor poate fi apreciat, în majoritatea cazurilor, din activitățile de joc.

Prin joc copilul încearcă să-și exprime gradul de asimilare a cunoștințelor și modul în care încearcă să înțeleagă lumea din jurul său. Teoria sa include patru stadii ale jocului: jocul funcțional, jocul constructiv, jocul simbolic/fantastic și jocurile cu reguli.

Cele patru stadii ale jocului nu trebuie confundate cu cele patru stadii de dezvoltare cognitivă ale lui Piaget. Etapele jocului fac parte din modul în care copiii învață despre lume pe măsură ce trec prin etapele de dezvoltare cognitivă. La fel ca în cazul teoriei lui Piaget despre dezvoltare cognitivă, aceste etape progresează de-a lungul copilăriei timpurii. Un copil își va dezvolta abilitățile de joc pe măsură ce trece prin fiecare etapă, dar va participa în continuare la etapele anterioare.

Jocul funcțional

este atunci când copiii foarte mici explorează obiectele folosind simțurile lor. Jocul funcțional este jocul clasic cu obiecte/părți libere, în care un copil își folosește toate simțurile pentru a înțelege pe deplin un obiect.

Jocul constructiv

este cel în care copiii iau obiectele pe care le-au explorat și încep să le folosească cu un scop. Când se joacă cu creioane, în loc să le bage în gură sau să le arunce, un copil începe să deseneze cu ele. În loc să le lovească între ele sau să arunce cuburi, un copil începe să le stivuiască și să construiască cu ele.

Jocul simbolic/fantastic

este atunci când copiii încorporează obiecte în jocuri “de prefăcătorie”. Activitățile imaginative pot fi la fel de simple ca folosirea unui cub în loc de Jocul simbolic mai complex include jocul de rol. Copiii pot trece dincolo de gândirea concretă și își pot folosi imaginația pentru a-și extinde jocul.

Jocul cu reguli

este atunci când copiii pot înțelege și respecta diferite tipuri de reguli. “Jocurile cu reguli” fac adesea parte din jocul în grup, dar pot face parte și din jocul solitar. Regulile sunt folosite ca linii directoare pentru a merge mai departe cu o activitate.

bebelus cu jucarie
fetita cu jucarie
baieti care se joaca

#Etapele de joc ale lui Parten

Teoria etapelor sociale ale jocului a lui Mildred Parten Newhall (cunoscută sub numele de „Etapele de joc ale lui Parten”) acoperă progresia jocului pentru copiii de la nou-născut până la vârsta de șase ani. Bebelușii și copiii mici se concentrează pe propriile experiențe senzoriale. Pe măsură ce cresc, jocul lor devine mai social și interactiv cu colegii. Această teorie are șase stadii: jocul neocupat, jocul solitar, jocul de spectator/observator, jocul paralel, jocul asociativ și jocul social/cooperativ.

#Joc liber sau „fără ocupație” / neocupat | de la naștere până la 3 luni

Joaca neocupată este atunci când sugarii se joacă, aparent fără scop sau fără a avea nevoie de interacțiune din partea celorlalți. În timp ce copiii foarte mici sunt dependenți de îngrijitori, în timpul jocului liber ei sunt singuri și explorează lumea din jurul lor, folosindu-și simțurile. “Neocupat” se referă la faptul că se joacă singuri, fără obiective evidente, nu că nu se joacă și nu învață.

Exemplu de joacă în casă: Un bebeluș care stă pe burtică, strânge și desface o păturică, se uită în jur și își întoarce capul spre sunetele din mediul înconjurător.

Exemplu de joacă în natură: Stând pe burtică în aer liber, un bebeluș poate simți căldura soarelui, poate trece dincolo de pătură pentru a-și trece mâna prin iarbă, poate observa umbrele în timp ce norii se mișcă și poate auzi sunetele naturii.

Joc independent “solitar” | de la 3 luni până la 2 ani și jumătate

Joaca solitară este atunci când copiii se joacă singuri, fără un scop anume, cu excepția explorării obiectelor, a mediului și a impactului pe care îl pot avea asupra obiectelor și a mediului. Jocul simplu cu piese libere (aka jocul cu obiecte) este o parte esențială a jocului solitar. Copiii sunt motivați să exploreze obiectele și jucăriile care îi interesează. Acest tip de joacă este esențial, deoarece le oferă copiilor mici șansa de a înțelege cum funcționează corpul lor și lucrurile din mediul lor și îl învață pe cel mic cum să se distreze singur, în cele din urmă pavând calea spre a se simți bine cu el însuși.

Exemplu de joacă în casă: Un copil mic care explorează un centru de activități sau un coș cu jucării

Exemplu de joacă în natură: Un copil mic care umple și răstoarnă la nesfârșit o găleată cu apă.

Joc de tip spectator / observator / de vizionare | de la 2 ani și jumătate până la 3 ani și jumătate 2

Jocul de spectator/observator este atunci când copiii privesc alți copii în timp ce se joacă în apropiere. În timp ce se joacă, copiii pot interacționa pentru o clipă, apoi se retrag pentru a observa pur și simplu. La această vârstă, copiii vor începe să exerseze intrarea și ieșirea din jocul în grup. Este caracteristic pentru copiii mai mici, care au vocabularul în curs de dezvoltare. În timpul acestei etape de joc, un copil poate părea “singur” sau “izolat” însă el învață și observă o mulțime de informații în timp ce îi privește pe ceilalți. Ceea ce au învățat poate fi folosit mai târziu în propria lor joacă.

Exemplu de joacă în casă: Un copil mai mare care se plimbă printr-o clasă și se oprește să privească cum se joacă ceilalți copii.

Exemplu de joacă în natură: Un copil la un loc de joacă care se urcă în vârful unui topogan și observă în timp ce ceilalți se joacă.

Joc paralel | de la 3 ani și jumătate până la 4 ani

Joaca paralelă este atunci când doi copii se joacă unul lângă altul, adesea cu aceleași materiale. Copiii pot purta o scurtă conversație sau se pot juca cu privitorii. Un copil poate imita cuvintele sau comportamentele celuilalt. Pentru cei care îi privesc, poate părea că copiii nu se joacă împreună ci e fiecare în lumea lui. Asta nu înseamnă ca nu se plac, ci doar că se joaca în paralel. În realitate, copiii colectează informații unul de la celălalt și își dezvoltă abilitățile sociale – învață cum să se joace pe rând cu jucăriile și cum să se comporte frumos unul cu celălalt. Jocul paralel devine o modalitate sigură de a exersa intrarea în jocuri mai complexe.

Exemplu de joacă în casă: Doi copii care stau împreună la masă cu propria hârtie și acuarele. Unul dintre copii spune: “O prostie!”. Celălalt copil repetă cuvintele și continuă să picteze.

Exemplu de joacă în natură: Doi copii săpând împreună într-o cutie de nisip, fiecare cu propriile lopeți.

Joc asociativ | de la 4 ani la 4 ani și jumătate

Jocul asociativ este atunci când copiii încep să interacționeze mai mult în timp ce se joacă, dar sunt încă concentrați pe propriile obiective și interese. Interacțiunile, colaborarea și schimbul de materiale sunt mai complexe decât jocul parallel, încep să își împartă jucăriile, se angajează în activități comune dar nu își împart încă roluri. Fiecare copil se concentrează pe propriile interese și motivații. Aceasta este o etapă importantă în evoluția modului de a se juca, deoarece îi ajută pe cei mici să își dezvolte abilitați, cum ar fi : socializarea, rezolvarea problemelor, cooperarea și dezvoltarea limbajului. Prin joaca asociată, copiii leagă prietenii noi și adevărate.

Exemplu de joacă în casă: Doi copii iau cuburi din același coș, dar își construiesc propriile structuri. Fiecare copil vorbește cu voce tare despre ceea ce creează și își pot răspunde unul altuia.

Exemplu de joacă în natură: Doi copii urcă fiecare pe un deal și coboară în fugă înapoi pe el. Amândoi râd și își imită unul altuia țipetele. Uneori aleargă împreună; alteori, fiecare copil aleargă de unul singur.

Joc de cooperare / social | de la 4 ani și jumătate

Jocul de cooperare / social este momentul în care jocul copiilor devine cel mai complex și interactiv. În acest stadiu al jocului, copiii construiesc legături sociale și stabilesc prietenii mai exclusive. Copiii exersează colaborarea și comunicarea. Copiii au ocazia să exerseze pe rând rolurile de conducere. Acest tip de joacă este cel care reunește toate celelalte etape de joacă, iar copiii încep să se joace împreună în adevăratul sens al cuvântului. Este o joacă obișnuita pentru copiii preșcolari sau pentru cei mai mici, care au frați mai mari sau care au interacționat foarte mult cu alți copii. Joaca cooperantă utilizează toate abilitățile dobândite de copil la etapele de joacă anterioară și le folosește la întreaga lor capacitate, punând bazele relațiilor interpersonale, pe măsură ce copilul se maturizează.

Exemplu de joacă în casă: Joaca de-a supereroii sau joaca de-a casa

Exemplu de joacă în natură: Un grup de copii construind împreună un om de zăpadă sau săpând cea mai adâncă groapă din lume.

Pentru mai multe informații despre cum se joacă copiii în funcție de vârstă și recomandări de jocuri, jucării și activități adaptate, vezi articolele cu Idei Jocuri, Activități, Jucării pentru copiii pe etape de vârstă: bebeluși (0-12 luni), copii mici (1-2 ani), preșcolari (3-5 ani), școlari mici (6-8 ani), școlari (9-12 ani)

  1. Copilul meu este o persoană importantă: elemente practice de psihologie a copilului pentru părinţi: de la naştere la şcoală / Carmen Anghelescu, coord. din partea UNICEF: Luminiţa Costache
  2. AGE DETERMINATION GUIDELINES: Relating Children’s Ages To Toy Characteristics and Play Behavior / James A. Therrell, U.S. Consumer Product Safety Commission (CPSC)
  3. Intervenţia timpurie în copilărie: Suport de curs / Ninel Revenco, Svetlana Hadjiu, Ala Holban [et al.]; sub red.: Ninel Revenco; Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie «Nicolae Testemiţanu». – Chişinău
  4. Să construim împreună cei 7 ani… de-acasă – Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii (P.R.E.T.) – Cristiana Boca (coord.)
  5. Cum să devii un părinte mai bun pentru copilul tău Natalia ZOTEA, Viorica PELIVAN, Chisinau 2017
  6. Dezvoltarea copilului mic, suport de curs teoretic și ghid practice, Dima Angela, Pelivan Viorica, Turchină Tatiana, Chisinau 2018
  7. https://www.seattlechildrens.org/ – Toys and Play: Birth to 12 Months, 1- and 2-Year-Olds, 3- to 5-Year-Olds, 6- to 8-Year-Olds, 9- to 12-Year-Olds
  8. https://wellbeingswithalysia.com/stages-of-play/
  9. https://raisingchildren.net.au/babies/play-learning/play-baby-development/play-helps-development
  10. https://kidshealth.org/en/parents/smart-toys.html
  11. https://www.webmd.com/parenting/features/choosing-right-toys-for-right-age

În acest articol folosim unelte de marketing afiliat. Asta înseamnă că dacă dai click pe link-urile din articol care duc către site-uri din exterior și plasezi o comandă acolo, noi vom obține un mic comision ca urmare a acestei tranzacții. Pe tine nu te costă nimic, iar pe noi ne ajuți să ne ducem mai departe acest proiect.