demonul amiezii o anatomie a depresiei

Demonul Amiezii – o anatomie a depresiei

sau despre înțelegerea bolilor mintale și a condiției umane în general.

Volum finalist la Premiul Pulitzer, câştigător al National Book Awards şi inclus în lista The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului, Demonul Amiezii aduce o contribuție uimitoare în înțelegerea bolilor mintale și a condiției umane în general.

  • Bazându-se pe propriile lupte cu depresia și pe interviuri cu alți suferinzi, medici și oameni de știință, factori de decizie și politicieni, producători de medicamente și filosofi, Andrew Solomon dezvăluie cu o umanitate, o candoare, un spirit și o erudiție ieșite din comun atât complexitatea subtilă și agonia pură a bolii cât și motivele de speranță.
  • Prezenta ediţie – a doua – cuprinde un nou capitol (XIII: „De atunci…“), scris de autor în anul 2015, în care abordează, în termeni deopotrivă personali, culturali şi ştiinţifici, cele mai recente cercetări şi tratamente din domeniul maladiilor mintale, accentuând anumite subiecte precum antidepresivele, sinuciderea, depresia în cazul gravidelor şi al lăuzelor etc.

Recenzii și Păreri

O călătorie de o sinceritate sfâşietoare printr-una dintre cele mai sumbre încăperi ale sufletului omenesc. — Daniel GOLEMAN

O imagine caleidoscopică şi fascinantă a depresiei. — James Dewey WATSON, Premiul Nobel pentru medicină, descoperitorul ADN-ului

Demonul amiezii explorează, cu imagini grăitoare şi până în străfunduri, fenomenul melancoliei şi al spaimei. E o mărturie cuprinzătoare, în toate sensurile – personal, ştiinţific, istoric şi politic –, asupra depresiei clinice, a originilor ei, a modalităţilor de manifestare şi a tratamentului necesar. O lucrare importantă care vorbeşte despre suferinţă, dar şi – chiar într-o mai mare măsură – despre speranţă.  — Kay Redfield JAMISON, profesor de psihiatrie, Johns Hopkins School of Medicine

Puţine cărţi sunt atât de puternice, de polemice şi, pe alocuri, de un asemenea umor straniu… O carte clasică a epocii noastre, un text esenţial pentru o generaţie bântuitã de depresie. — Mail on Sunday

O carte fascinantă şi empatică… Captivantă, de largă respiraţie, lipsită de prejudecăţi, utilă, o mărturie a forţei de care poate da dovadă mintea omenească în confruntarea cu provocările cele mai cumplite, o carte care ne aduce tuturor o rază de speranţă. — Erica WAGNER, The Times

Ni se vorbise despre Andrew Solomon ca despre o legendă: privindu-l, încercam să-i ascult povestea, alcătuită nu din cuvinte mai întâi, ci din tonuri de lumină şi din mici străluciri ale canavalei pe care era pictat. Nu ştiam atunci – a trebuit să-i citesc cartea ca să aflu – că aveam în faţă un om care încercase de toate, căruia nimic omenesc nu-i era străin, care supravieţuise Africii negre şi pustiurilor de gheaţă de dincolo de Cercul Polar, care cunoscuse toate formele de amor şi toate nuanţele suferinţei umane, care-şi dereglase voit, asemenea lui Rimbaud, toate simţurile, care citise, asemenea lui Mallarmé, toate cărţile, care cartografiase, asemenea lui Lautréamont, toate iadurile minţii… Fiziologia, chimia, sociologia, etnologia, tratamentul şi istoricul depresiei sunt comprehensiv presărate de-a lungul întregii scrieri, dar fără-ndoială că aspectul cărţii care rămâne cel mai puternic în amintire este cel de autobiografie spirituală a autorului, povestea vieţii lui întreţesute indiscernabil cu tema depresiei. Această privire retrospectivă asupra vieţii unui personaj de o extremă complexitate morală nu e doar o confesiune, adevăratul termen ce trebuie folosit e spovedanie. M-am simţit îmbogăţit interior parcurgând, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai mult decât ştiinţă şi mai mult decât literatură, ea este o mărturie despre suferinţă, o meditaţie despre scandalul etern al faptului că o conştiinţă trebuie să simtă durere şi să moară. Traducerea în limba română a acestei opere, nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept ceea ce este cu adevărat: un eveniment. — MIRCEA CĂRTĂRESCU